Fursecuri cu stafide

 

 

 

Daca sunteti in cautarea celor mai simple si rapide fursecuri, aici aveti reteta lor. Pe langa faptul ca sunt cele mai simple si rapide, sunt extrem de fragede si aromate. Din cantitatile de mai jos, veti obtine 30-35 de fursecuri, in functie de cat de mari le veti face. Dar din start va spun sa dublati cantitatile, pentru ca fursecurile vor disparea instant de pe platou. 

Ingrediente:

-2 oua

-100 g zahar pudra

-100 g unt moale

-100 g stafide

-1 lingurita esenta de rom

-120 g faina

Mixam untul moale cu zaharul pudra pana devine o crema spumoasa. Adaugam pe rand ouale, esenta de rom si  faina. Omogenizam, apoi lasam mixerul deoparte si adaugam stafidele, amestecand cu o spatula. Punem bolul in frigider pentru 30 minute, sa se intareasca putin compozitia pentru fursecuri, pentru a putea lucra mai usor. 

Dupa cele 30 de minute, intr-o tava tapetata cu hartie de copt,  cu ajutorul a doua lingurite formam gramajoare de aluat, avand grija sa pastram o distanta considerabila intre ele, pentru ca se vor intinde destul de mult la copt. 

Coacem fursecurile la 170 C aproximativ 10-12 minute. Dar e bine sa stati cu ochii pe usa cuptorului si sa scoateti tava cand observati ca fursecurile devin maronii pe margini. Ele vor fi moi in mijloc, dar pe masura ce se racesc, se vor intari. 

Nota: daca aveti o sursa de oua de tara, fursecurile vor fi mai frumoase si mai aurii, nu asa palide ca ale mele.

Tarta cu pere si crema frangipane

Tarta cu pere si crema frangipane este un desert rafinat , un desert simplu de facut si desigur, destul de rapid si care, daca aveti norocul sa nimeriti si niste fructe aromate, va va incanta simturile. Eu am cumparat azi de la Lidl niste pere frumoase, zemoase, dar complet fara gust. (Si va asigur ca nu am covid. :D) Dar din pacate fructele pe care le gasim in comert sunt rareori aromate si gustoase. Insa asta nu m-a impiedicat sa prepar o tarta absolut senzationala. Pentru crema frangipane, am folosit faina de migdale pe care o folosesc si la macaronsi, crema mea a iesit mai alba decat am vazut la alte retete unde probabil s-au folosit migdale macinate . Aceasta tarta se poate prepara si cu alte fructe, de exemplu cu prune, desi a cam trecut sezonul lor, sau cu smochine. Ma gandesc acum ca ar fi excelenta cu visine, cirese, caise la vara. 

Ingrediente crusta:

-125 g unt rece

- lingura zahar pudra

--1 galbenus de ou

-250 g faina

-1 praf de sare

-2 linguri apa rece

 

Crema frangipane:

-100 g unt moale

-120 g zahar

-120 g faina de migdale

-2 oua

-cateva picaturi esenta de migdale

Mod de preparare:

Petru aluatul fraged, punem intr-un bol faina, sarea, zaharul pudra si adaugam untul rece taiat cubulete. Cu varfurile degetelor amestecam pana cand obtinem un amestec nisipos. Adaugam galbenusul si cele doua linguri de apa rece si framantam rapid, fara a insista prea mult, un aluat nelipicios, pe care il invelim in folie alimentara si il punem in frigider pentru o ora. 

Intre timp pregatim crema frangipane. Punem intr-un bol untul moale si zaharul si mixam. Adaugam pe rand ouale si in final faina de migdale si esenta de migdale. Crema obtinuta o pastram in frigider, pana cand ii va veni randul sa fie folosita la tarta noastra. 

Curatam de coaja perele si le taiem in sferturi. Scoatem cotorul perelor si fiecare sfert de para o vom cresta. Stropim perele cu putin suc de lamaie.

Incalzim cuptorul la 190C , functia cu ventilatie. Vom pregati o forma de tarta (eu am una din sticla termorezistenta), pe care o vom unge cu unt. Intindem aluatul in forma de tarta si in intepam cu o furculita. Acoperim aluatul cu hartie de copt si punem boabe de fasole pe hartia de copt, care au rolul de a impiedica umflarea crustei. Coacem crusta 10 minute, apoi scoatem tava si punem crema frangipane peste crusta si nivelam. Punem perele si introducem tava in cuptor la 170 C si coacem tarta 30 minute. Mie dupa 20 de minute mi s-a parut ca e prea rumena deasupra, astfel ca am acoperit-o cu hartie de copt si ultimele 10 minute am copt-o acoperita cu hartie de copt. 

Lasam tarta sa se raceasca, o pudram cu zahar si o putem servi pofticiosilor.

 

Gogosi ineluse rasucite

Categoric, gfogosile nu sunt cele mai sanatoase deserturi, ba chiar am citit ca ar fi cele mai nesanatoase posibile. Adica aluat prajit...Daaaar, cu siguranta sunt tare indragite. Asa ca din cand in cand, mai fac si gogosi. Acestea sunt rasucite putin mai altfel, ca ar fi prea plictisitor sa facem doar formele clasice de gogosi. Asa ca azi le-am rasucit/impletit asa cum se impletesc colaceii sau unii covrigi. Toata lumea a fost multumita de rezultat. Alex a strambat putin din nas, ca am facut doar niste gogosi pudrate cu zahar, asa ca le-a stropit putin cu sos caramel. 

Ingrediente:

- 500 g faina
-100 g zahar
-200 ml lapte
-50 g unt topit
-3 linguri ulei
-1 ou
-1 galbenus
-1 plic zahar vanilat
-coaja rasa de la o lamaie
-1 plic drojdie uscata Dr.Oetker

Dupa cum am scris mai sus, eu am facut aluatul la masina de paine. Dar, daca nu aveti masina de paine, puteti urma pasii prezentati mai jos.
Intr-un bolincapator se pune faina amestecata cu zaharul pudra, zaharul vanilat, praful de sare si drojdia uscata. Se amesteca cu o lingura, apoi se adauga ouale batute, coaja rasa de lamaie, untul moale, uleiul si in final se adauga laptele caldut. Se omogenizeaza ingredientele, apoi se framanta aluatul pana cand nu se mai lipeste de mana sau de peretii vasului. Bolul se acopera cu un prosop uscat si se lasa aluatul sa creasca o ora, timp in care isi va dubla volumul. Dupa acest timp, aluatul se imparte in 16-18 bilute egale. Din fiecare biluta se face cate un snur, care se rasuceste, dupa cum se poate vedea in poza de mai jos. Gogosile impletite se lasa pe planseta infainata inca 30 minute, dupa care se prajesc in baie de ulei. Atentie, uleiul trebuie sa fie fierbinte si focul mic, astfel incat gogosile sa se rumeneasca frumos. Daca focul e prea puternic, gogosile se vor arde la extrerior si vor ramane crude in interior. Se scot pe prosoape de hartie pentru a absorbi surplusul de ulei. Se servesc pudrate cu zahar vanilat. Sunt absolut delicioase.

 

Maakouda a la chakchouka

 

 

 

Dupa cum v-am mai spus si cu alte ocazii, urmaresc cu mare interes un blog cu retete arabesti extraordinare si chiar daca retetele sunt scrise in limba franceza, ma ajuta prietenul Google. Blogul este acesta. 

Iar varianta originala a retetei de azi, o gasiti aici .

 

Reteta in sine e foarte simpla, e vorba despre un aluat cu cartofi, la fel ca si cel din care facem galustele cu prune. E umplut cu legume sau umplutura poate varia in functie de preferinte. Eu am ales sa respect reteta originala, doar ca am adaugat in compozitie si patrunjel verde tocat.

 

Ingrediente:

-500 g cartofi fainosi

-1 ou intreg

-sare, piper

-un varf de cutit nucsoara

-250 g faina

 

Umplutura:

-2 cepe medii

-2 ardei kapia copti

-1 rosie decojita

-1 catel usturoi

-1 ardei iute (sau mai putin, in functie de cat de mult va place mancarea iute)

-sare

-ulei de masline pentru calit legumele

+

-ulei pentru prajit

 

Mod de preparare:

 

Eu am  pregatit mai intai umplutura. Ardeii se coc pe plita, apoi se curata de coaja si se taie cubulete.. Rosia se opareste, se decojeste si se taie cubulet. Ceapa se taie solzisori si se caleste in uleiul de masline. Se adauga ardeiul iute, usturoiul zdrobit, ardeiul copt si rosiile. Se gatesc pana cand se evapora toata apa. In imagine se poate vedea cum trebuie sa arate legumele. 

 

Cartofii se curata si se taie in sferturi. Se fierb in apa sarata aproximativ 20 minute, pana cand se inmoaie. Se scurg, se pun intr-un castron  si se zdrobesc . Peste piureul de cartofi se adauga oul, sarea, piperul, nucsoara si faina si se amesteca pana se obtine un aluat nu foarte lipicios. Acest tip de aluat e oricum destul de lipicios, dar veti lucra cu mainile infainate si pe planul de lucru veti presara faina pentru a va fi mai usor sa modelati aceste placinte .  

Eu am impartit aluatul in 9 parti egale . Fiecare bila de aluat se aplatizeaza pe planseta infainata, se pune aproximativ o lingura de umplutura, se inchid marginile si se formeaza placintelele. Se prajesc in baie de ulei, pana cand se rumenesc. Se scot pe hartie absorbanta pentru a se drena surplusul de ulei. Se servesc calde, cu un sos picant sau cu o salata. Sunt foarte bune. 

Merci Djouza pentru inca o reteta delicioasa.  

Mamaia, septembrie 2020

 

Cine ma cunoaste, stie cat de mult iubesc eu marea. E locul unde ma simt cel mai bine si unde mi-ar placea sa traiesc. Pentru mine vacanta inseamna obligatoriu o saptamana la mare. Anul acesta, am avut parte de doua saptamani la mare. O saptamana la inceput de august, in Albena si o saptamana la inceput de septembrie, in Mamaia. N-am mai fost niciodata la mare (in tara, pentru ca am mai fost o data in septembrie in Tunisia, dar e cu totul alta poveste, vara mult mai lunga si mai calduroasa, etc.) in septembrie, pentru ca imi imaginam ca deja e toamna, prea rece pentru baie in mare, plaja, etc.   Dar anul acesta, profitand de vremea buna, am decis de azi pe maine, sa mergem la Mamaia si bine am facut. Am avut parte de o saptamana foarte frumoasa in perioada 2-8 septembrie. Singurul lucru ce nu mi-a placut, a fost hotelul. Nu sunt o persoana snoaba nici pretentioasa peste masura, dar ma asteptam la servicii decente . Am ales hotelul Aurora pentru ca am mai fost cu trei ani in urma acolo. De atunci, calitatea serviciilor a scazut in asemenea hal incat nici daca ar fi singura optiune din Mamaia, n-as mai alege niciodata acest hotel.  Camerele mici, abia te puteai misca in camera. Noi am avut camera dubla cu pat suplimentar. Patul suplimentar, o gluma proasta Nu se poate dormi pe asemenea saltea. Se simt toate arcurile iar patul se dezmembreaza la fiecare miscare. Si asta in cazul unei persoane cu o greutate normala... Personalul deloc placut si amabil, exceptand femeia de servici care era foarte draguta si curata zilnic in camera, ne-a schimbat si lenjeria dupa trei zile. Mancarea de la restaurant proasta, plina de zgarciuri si grasime. Mult mai proasta fata de anul trecut. (Anul trecut am fost cazati la hotelul Delta si am avut bonuri valorice pentru masa,  pe care trebuia sa le folosim la restaurantul hotelului Aurora.) Iar casiera de la restaurant, o persoana tanara, dar foarte acra si uracioasa, le vorbea turistilor cu un aer de superioritate de parca lumea statea la pomana. In mod sigur nu voi mai reveni la acest hotel.plaja, in general nu se respecta distanta dintre sezlonguri. Spre deosebire de Albena, unde sezlongurile erau amplasate aproximativ la 4 m distanta.

Altfel, regulile s-au respectat in general, in hotel si la restaurant, tot personalul purta masca, erau peste tot dozatoare cu dezinfectant, turistii erau obligati sa poarte masca in hotel si in restaurant in timp ce stateau la rand la linia de autoservire. Agentul de paza era foarte atent si imediat le atragea atentia turistilor care nu purtau masca. Pe 

Dar, lasand la o parte hotelul, am avut o vacanta reusita. O vacanta in care am avut ocazia sa cunosc personal o veche prietena virtuala, pe Claudia Maria. Cu Claudia ne stim de multi ani, sa tot fie vreo 15, de pe vremea cand amandoua frecventam forumurile culinare. E foarte placut cand o prietenie virtuala se transforma intr-una reala. O vacanta frumoasa cu mare calda, mult soare si plaja mai goala decat am vazut in viata mea la Mamaia. O vacanta in care 5 zile din 6 am avut parte de o vreme superba si am profitat din plin de soare si de mare, ne-am plimbat cu vaporasul, am fost in parcul de distractii,cam ce se poate face intr-o vacanta la mare. 

Am cam intarziat cu postarea despre vacanta, ma gandesc ca au trecut aproape doua luni de atunci, dar deja astept cu nerabdare urmatoarea intalnire cu marea mea draga.