miercuri, 28 august 2013
sâmbătă, 17 august 2013
Prajitura cu mac
De mult tot caut o reteta de prajitura cu mac si pe blogul Mirelei am gasit aceasta reteta care mi-a placut din prima. Astfel ca am facut prajitura cu foarte mici modificari.
Aluat:
-500 g faina
-200 g unt/margarina
-3 galbenusuri de ou
-150 g zahar
-1 plic praf de copt
-500 g faina
-200 g unt/margarina
-3 galbenusuri de ou
-150 g zahar
-1 plic praf de copt
-coaja rasa de lamaie
-100 ml lapte
Umplutura :
-200 g mac macinat
-200 g zahar
-150 g faina
-1 plic praf de copt
-2 plicuri zahar vanilat
-200 ml lapte
-3 albusuri
-100 ml lapte
Umplutura :
-200 g mac macinat
-200 g zahar
-150 g faina
-1 plic praf de copt
-2 plicuri zahar vanilat
-200 ml lapte
-3 albusuri
-coaja rasa de lamaie
Pentru aluat se amesteca intr-un bol faina cu praful de copt, zaharul, coaja de lamaie, galbenusurile de ou, untul moale si laptele. Aluatul format se imparte in doua parti egale. Se lucreaza putin mai greu cu el pentru ca se cam rupe, de aceea am si preferat sa fac gratii deasupra, sa nu ma chinui cu intinsul foii. Probabil ar fi mai usor daca s-ar pune o ora in frigider, insa acum n-am avut timp sa astept.
Pentru umplutura, se bat albusurile spuma tare. Separat se amesteca macul macinat cu zaharul, faina, praful de copt, coaja de lamaie, vanilia si laptele. In final se adauga spuma de albusuri, amestecand usor cu o spatula de jos in sus.
Intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina se intinde prima foaie, se adauga umplutura de mac, apoi deasupra se fac gratii din aluat. Se coace prajitura aproximativ 30 minute, pana cand incepe sa se rumeneasca deasupra. Se lasa sa se raceasca, se pudreaza cu zahar si se taie cu un cutit bine ascutit.
O mica observatie, data viitoare am sa adaug stafide sau visine (eventual din visinata), pentru ca mi se pare usor seaca.
duminică, 11 august 2013
Ciocolata cu alune de padure
....cu dragoste si dor...de mare...
Prea cald pentru a sta in bucatarie, totusi zilele trecute am dat peste o punga cu lapte praf care ar fi expirat in scurt timp si n-am vrut sa ajung sa o arunc astfel ca l-am transformat in cea mai buna ciocolata de casa. O ciocolata de casa pe care n-o puteam suferi in copilarie cand ne facea mama...dar in timp am revenit la sentimente mai bune.
Prea cald pentru a sta in bucatarie, totusi zilele trecute am dat peste o punga cu lapte praf care ar fi expirat in scurt timp si n-am vrut sa ajung sa o arunc astfel ca l-am transformat in cea mai buna ciocolata de casa. O ciocolata de casa pe care n-o puteam suferi in copilarie cand ne facea mama...dar in timp am revenit la sentimente mai bune.
Sa trecem deci la reteta.
-450 g zahar
-75 g cacao
-500 g lapte praf
-225 g unt de buna calitate (cu 80% grasime)
-190 ml apa
-1 fiola esenta de rom
-100 g alune de padure
Apa + zaharul se pun la fiert pana cand se topeste zaharul si rezulta un sirop care seamana la consistenta cu mierea .
Se
adauga cacao si si se amesteca , se lasa sa mai dea un clocot, apoi se
ia vasul deoparte, se adauga untul si se amesteca pana se incorporeaza
tot untul. Se adauga apoi laptele praf cernut si esenta de rom, se amesteca bine
cu un tel sau cu o lingura.
Se toarna ciocolata intr-o tava tapetata cu
hartie de copt sau cu folie alimentara. Se pun deasupra alunele prajite si decojite (pe cat se poate). Se pune ciocolata in frigider peste noapte pana se intareste. Apoi se taie in patratele mai mari sau mai mici, dupa preferinta. Buna si usor cremoasa si lipicioasa, desi as fi vrut sa fie mai uscata si mai tare. Pe maine se va mai intari (daca mai ramane). vineri, 9 august 2013
Excursie...afine...cheesecake
Saptamana trecuta am fost intr-o excursie la munte, pe Bucin (Borzond jud. Harghita, in apropiere de Sovata si Praid). Un loc superb unde te-ai putea relaxa la maxim departe de agitatia si caldura sufocanta din oras. Si asta am si facut, am incercat sa ne relaxam lasand la o parte galagia pe care o faceau zecile de tigani culegatori de afine, ciuperci, etc pe care-i intalnesti la tot pasul chiar si in varf de munte. Am colindat padurea in lung si in lat doar eu cu mine si cu gandurile mele :) si am cules un castron de afine ramase in urma culegatorilor. Dar tot am reusit sa adun atatea cat sa-i indeplinesc poftele lui Alex si sa fac un cheesecake cu afine. Alex al meu cand se fixeaza pe ceva nu-l mai pot schimba. Asa si cu cheesecakeul pe care l-am facut de 3 ori in trei saptamani la cererea lui. Dar e pare ca a devenit tortul lui favorit asa ca mi-am facut provizii in congelator pentru a-i putea satisface poftele si la iarna. :) Va las sa va delectati cu cateva poze, unele mai bune altele mai proaste dar majoritatea le-am facut cu telefonul pentru ca m-au lasat acumulatorii de la aparat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)